BRUMĂ AUREL MIHAI scriitor, redactor realizator radio


Născut 20 mai 1946, Nicoreşti, jud. Galaţi. Absolvent filologie (1969), Jurnalistică (1997). Redactor realizator în cadrul Radiodifuziunii Române – Radio Iaşi din 1974.
Debut cu poezie în revista Pagini Dunărene – Galaţi, 1962 ◘ Membru al Cenaclului Universităţii “Al.I.Cuza” condus de Ion Constantinescu ◘ Membru al Cenaclului “Ion Creangă” condus de criticul literar Virgil Cuţitaru şi prozatorul Stelian Baboi ◘ Membru al grupului Nocturna cu Nicolae Turtureanu, Aura Muşat ◘ Debut cu poezie în Iaşul literar, 1967 ◘ Apariţie în culegerile Antologia poeziei ieşene contemporane (coordonator Ion Popescu Sireteanu) şi La poarta sfertului de veac (coordonator Doru Scărlătescu ◘ 1973, Muzicalul Poveşti de pe pod prima stradă la stânga spre Nord Nord ◘ Colaborări lirice cu muzicieni (Sabin Pautza, Anton Zeman, Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Virgil Popescu, Dumitru Jijie, ş.a.) ◘ Director, consilier Editorial Editura Savia - Iaşi ◘ Membru al Uniunii Scriitorilor din România ◘

Cărţi de poesie şi de proză, alte producţii :
◘1975 Ceata lui Papuc proză, Editura Junimea, Iaşi ◘ 1976 Un om, un gînd poem dramatic, Radio Iaşi, cu Teatrul Tineretului Piatra Neamţ ◘ 1977 Poezii cu jucării poezie, Editura Junimea, Iaşi ◘ 1991 Silvia reportaj paranormal, Editura Cariatide, Iaşi ◘ 1993 Beleleaua Română almanah umoristic de autor cuprinzând poezie satirică, cuplete, scenete, Ed. Savia, Iaşi ◘ 1994 Colindele grâului Editura muzicală, Bucureşti, texte la muzica lui Viorel Munteanu ◘ 1996 Pasărea Run poezie, Editura Savia,Iaşi ◘ 2002 M`en fiche poezie satirică, Editura Thalia,Vaslui, (împreună cu George Petrone) ◘ 2003 Stele cu pistrui poezie, Editura Pim, Iaşi ◘ 2003 Câinele dizident proză, Editura Pim, Iaşi ◘ 2004 Vieţi între două refugii - Cartea părinţilor, memorialistică, prelucrare şi îngrijire ediţie, Iaşi, Editura Pim ◘ 2004 Podul poem dramatic, (cu actorii Teatrului Victor Ion Popa – Bârlad) ◘ 2004 Crâşme cu îngeri poezie, Iaşi, Editura Pim ◘ Atins de aripă de înger 3 cărţi într-o carte, Editura Performantica, Iaşi, 2008 ◘ Inima de rezervă – proză satirică, Editura Performantica, Iasi, 2008 ◘ in pregatire Aleea fara statui carte de reportaj, eseuri

În antologii
◘ Destăinuirile fazanului Rudolf Antologie de proză umoristică românească, Ed. Grinta,Cluj 2008 ◘ Poemele Iaşilor, Editura Alfa, Iaşi, 2008 Minutarele gîndului – o antologie a prozei ieşene contemporane, Ed. Cronica, Iaşi, 2008 ◘ Noaptea condeierilor – o antologie a poeziei ieşene contemporane, Ed. Cronica, Iaşi, 2008 ◘ Unşpe, starea de sanatate a umorului romanesc, Cluj Napoca, 2009

Premii literare: Premiul I, proză satirică, Concurs Naţional de Creaţie Umoris-tică,Slatina, 1994 * Premiul II la Concursul Naţional de Umor “Ion Cănăvoiu”, Tg.Jiu, proză umoristică, 1993 * Premiul II pentru proză satirică scurtă, Festivalul Naţional de Umor “Ion Cănăvoiu”,Tg.Jiu, 1994 * Trofeul Caragialiana, Diploma de onoare, Festivalul internaţional de satiră "Mărul de Aur", Bistriţa, 2002 - pentru umor radiofonic * Menţiunea specială a juriului la Concursul internaţional organizat de URTI, Grand Prix de la Radio, Paris, 2002 ( proze sub genericul Les sourires sous la coupole de chapeau) * Titlul de excelenţă şi Premiul "Al.Clenciu", Festivalul Lama de râs, Botoşani * Premiul I pentru Umor Radiofonic, Bistriţa, 2002 * Diploma de excelenţă şi Premiul Special pentru carte (Câinele dizident), Concursul de carte umo-ristică, Mărul de Aur, Bistriţa, 2003 * Premiul I de la Francophonie, Poesie, Jeux Floraux du Douaisis, Roost Warendin, France, 2004 * Diploma de excelenţă şi Ordinul tehnico-ştiinţific şi cultural “Leonardo da Vinci” al Forumului Inventatorilor Români, Iaşi, 2004 * Diploma Specială “Nicolae Labiş” – Suceava 2005 ◘ Premiul pentru cea mai buna carte de proza umoristica la Festivalul National de Umor „Ion Canavoiu” – 2008 ◘ Marele Premiu al Bancii de Umor al Bibliotecii Bucovinei, Umor Moca de Criza – 2009

Altele * Titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Tecuci – Tecuci, 2006 ◘ Vicepreşedinte la Societatea culturală “Grigore Antipa” Botoşani ◘ Membru fondator la Societatea culturală “Joseph Schmidt” Suceava ◘ Membru în: Uniunea Scriitorilor din România

Bibliografie:
Ion Popescu Sireteanu în vol. Antologia poeziei ieşene contemporane,Iaşi ◘ Al.Călinescu, Grigore Ilisei , în Convorbiri literare, Radio ◘ Aurel Leon , Atât ne-a rămas:băşcălia în Monitorul,Iaşi,1993 ◘ Nicolae Turtureanu, în vol. Cuvinte încrucişate, Casa de Presă şi Editura Cronica,1996,Iaşi ◘ Ştefan Andronache în vol. Monografia oraşului TECUCI , Editura pentru literatură şi artă Geneze, Galaţi,1999 ◘ Nicolae Busuioc, în vol. Scriitori ieşeni contemporani, Dicţionar bibliografic, Junimea,1997 şi în vol. Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani, Dicţionar, pp. 80/81, Editura Vasiliana `98, Iaşi, 2002 ◘ Silvia Popescu, Pe aripile veseliei, în Adevărul de Cluj, 28-29 decembrie 2002 ◘ Nicolae Paul Mihail, Umor din dulcele târg, în Revista Radio România nr.312, 3-9 februarie 2003; Pseudokinegheticos! În Intact nr.15, 2003 ◘ Florentin Florescu, Doi umorişti într-unul singur, în Atitudinea, Botoşani, nr.7/16-21 noiembrie 2002
Virgil Cuţitaru, postfaţă la volumul Câinele dizident, 2003 ◘ Nicu Gavriluţă, Muşcăturile câinelui dizident, în emisiunea Convorbiri literare,Radio Iaşi, 6.09.2003, Tranziţia – o lume pe dos şi Limbuţi,ţoape,mitocani – în Lumea ieşeanului, nr.11 şi 18/2004 ◘ Carmen Spătaru, Aurel Brumă şi "Câinele dizident" în Intact, Tecuci, nr.7, 3-9 iunie 2003 ◘ Daniel Dragomirescu, Umorul fără frontiere, Păreri tutovene Nr.721/24-26 iunie 2003 şi în volumul Coordonate ale prozei româneşti,Junimea,2003,pp.5-6, 51-62, 70-73◘ George Petrone, Umor fără frontiere, în Revista Radio România, nr.334, 14-20 iunie 2003 ◘ Lucian Mănăilescu, Nedreptăţile unei bucurii în Revista Carambol, Buzău, nr.5,martie 2003 ◘ Mihaela Ciobanu,"Câinele dizident", o carte pentru oameni în Monitorul de Vaslui, 9 iunie 2003 ◘ Emilian Marcu, “Câinele dizident” în Convorbiri literare,nr.12,2003 ◘ Nicu Gavriluţă, “Al treilea refugiu”, prefaţă la vol. Cartea Părinţilor, Editura Pim, Iaşi, 2004 ◘ Titus Vîjeu, Scripta manent, Editura „Casa Radio”, Bucureşti, 2004 Tase Dănăilă, Aurel Brumă – un scriitor care ne pictează sufletul în cuvinte, revista Tecuciul cultural, nr.6, septembrie 2006,pp.4-5 ◘ Nicu Gavriluţă, Limbuţi, ţoape şi mitocani, p. 21; Aurel, câinele dizident de la Radio Iaşi, p.92; Al treilea refugiu, p.95 în volumul: România în starea bardo, Editura Provopress, Cluj Napoca, 2006 ◘ Nicolae Turtureanu, Brume, Ziarul de Iaşi, 2008 ◘ Daniel Dragomirescu, Aurel Brumă şi starea de graţie, Opinia, 2008 ◘ Octavian Cerchez,Iancu Aizic : Lansare de carte Atins de aripă de înger, Observator, Tecuci,nr.666,27 iunie 2008, pp.6-7


Despre scriitorul Aurel Brumă: „Aurel Brumă ne oferă show-uri de băşcălie blândă, deoarece totul e scris la el în acelaşi ton de persiflare blajină, apelând la calambur şi la jocuri de cuvinte. Proza sa umoristică e reconfortantă şi necesară pentru gimnastica minţii... " Aurel LEON, Cafeaua de dimineaţă, 1993 ◘ " Admiraţie domnului Aurel Brumă pe care îl felicităm pentru inteligenţa dovedită în volumul Beleleaua română, printre puţinele apărute la noi care exploateazăcuvântul făcând din el sursă de umor." Tudor POPESCU, 1994 ◘ Schiţe,schetchuri,foiletoane,cuplete,anunciuri,ştiri,panseuri,reclame,anecdote,brume,nuvele, artificiile acestei cărţi care nu poate fi citită brusc, instantaneu şi deodată, ca altele, ci doar câte o foaie şi asta în nopţile cu lună sau în dimineţile cu brumă, când imaginarul platinează realul, îl face suportabil, deşi acesta rămâne la fel de insurmontabil. Beleleaua română este istoria veselă a tranziţiei dinspre ceva spre orice şi niciunde, scrisă sub deviza: să ne despărţim de prezent râzând. Toate clicurile şi declicurile, toate gafele şi agrafele fragedei noastre democraţii sunt prinse, montate, surmontate într-un "spectacol" de satiră şi umor voluntar, ce se vrea a fi mereu involuntar, izvodit deci fără voinţa autorului care se doreşte altceva decât este. Amestecând ca un ucenic vrăjitor toate cele, Aurel Brumă pare când surprins de ceeace iese din creuzet, când superlativ incitat de acest joc cu focul. Îndeobşte umorul răsare în distonanţa dintre cuvânt şi faptă.” Nicolae TURTUREANU, în Cuvinte încrucişate, (Beleleaua română), Casa de presă şi editură Cronica,1996 ◘ Aurel Brumă nu copiază stiluri, maniere, ritmuri sau limbaje. Spre deosebire de iluştrii săi înaintaşi, el este un notar al actualităţii (aici am făcut aluzie la Balzac, mutatis-mutandis). Aceasta îl face să se exprime rapid, lapidar, cu pauze şi interludii premeditate care se bazează şi pe inteligenţa şi spiritul complicitar al cititorului. Se va spune, desigur, cândva, că modalitatea scrisului lui Aurel Brumă, o proză denudată de broderii şi arabescuri calofile nesemnificative, întemeiată mai mult pe ciocnirea de fapte şi întâmplări cu schepsis, ţine mai curând de tehnica vodevilului. Dar nu este numai atât. Prin trama generală a volumului Câinele dizident se strecoară insiduos şi nu prea, firul subţire şi trainic al literaturii absurdului, aflător la o cotă ridicată şi în momentele scrise de marele şi inevitabilul Caragiale. Şi la acest capitol s-ar putea găsi multe nuanţări. Umorul lui Aurel Brumă este mai puţin crunt şi mai puţin lipsit de speranţe terapeutice. O secretă simpatie musteşte din finalurile schiţelor sale. Autorul îşi iubeşte, totuşi, victimele. Ironia se combină cu o discretă undă de comizeraţie, după o veche reţetă a lui Anatole France. Prin propesiunea lui către generalitate este împlinită tacit şi recomandarea lui Marţial: parcere persones, dicere de vitiis (în traducere ca în româneşte). Individul trebuie cruţat, numai prototipurile merită îmbrâncelile noastre. Că doar de asta ne numim dizidenţi! Nicolae Paul Mihail - NICOMAH, “Umor din dulcele târg”, în Radio România, 2003 ◘ În fond, soluţiile ironice sunt armele preferate ale scriitorului Aurel Brumă. A-i savura umorul este, indiscutabil, şi un semn de rafinament intelectual. Muşcăturile dizidentului Brumă sunt asemenea infuziilor cu otravă vindecativă. Profesionist administrată prin cărţile sale de umor, ea conţine o doză de inteligenţă şi speranţă absolut necesară într-o lume bântuită parcă mai mult ca niciodată de ţoape şi mitocani, dar şi de cancerul indiferenţei vinovate. Nicu GAVRILUŢĂ , 2008 ◘ Sunt destui creatori pe lumea asta dar sunt extrem de puţini oameni în preajma cărora actul de creaţie se simte bine. Vreau să vă spun că Aurel Brumă este din punctul meu de vedere unul dintre aceşti oameni. Alexandru DOBRESCU, 2008 ◘ Cunoscutul om de radio, Aurel Brumă a venit în faţa publicului ascultător, de această dată cu o carte. Cartea, apărută în primăvara acestui an, când artistul, împlinea vârsta atingerilor de înger, ne încântă cu trei forme lirice. Cea poetică, în care autorul a adunat peste douăzeci de poeme, cea a dublelor ipostaze, în care scriitorul îşi nemărgineşte orizontul eului epic şi acea stare de graţie pe care doar un interviu, realizat fie în cabinetul unui decan, fie în casa de lut a unui simplu ţăran ţi-o poate da.Cartea de poeme ni se arată ca o spovedanie, o confesiune. Mi-a pus/ Dumnezeu/ mâna pe creştet/ să se hodine/ şi eu am fugit. / Alte păcate, părinte,/ nu ţin minte să fi avut. / Şi-mi iau nimbul/ să-l şterg de praful/ care-mi/ lumină/ sufletul. (Spovadă).Aurel Brumă simte, ca orice mare poet, apropierea pământului şi îşi asumă risipirea anilor. Mama n-a murit de moarte/ doar s-a risipit în crini. / Cad petale din zarzări/ ca de ceară/ lumioare/ de pomeni/ şi de Amin. / Simt şi eu cum mi se-apleacă/ ramul încărcat de flori./ Poate/ este semn/ că mâine/ ne vom risipi/ şi noi. (Ceară). Chiar dacă destinul pare să îi fi dat poetului şansa să atingă cerul, acesta acceptă alături de ceilalţi oameni rostul jocului matematic, sentimentul de graţie al aproapelui. Lumea-ntreagă e conturul/ unui sfânt şi cald şotron / Şotron şotron/ planeta e şotron / Jucăm frumos/ din om în om / meridiane/ de iubire / planeta are/ chip de om. (Crini 2). Stând la taifasuri în partea a treia a cărţii, Starea de graţie, cu Nicu Gavriluţă, Viorel Munteanu, Gică Manole, Nicolae Calu, şi mulţi alţii, autorul cărţii nici nu observă când pe Marea de dincolo trece Leul de argint cu Aripi de La Voroneţ, albastru ce poartă Lacrimile lui Dumnezeu. Paul GORBAN in revista Feed Back, nr 7-8, 2008.